Dragoste

Cele mai mari poveşti de dragoste din istorie

f7026a1b-85d2-4e75-8f58-dc89fb76b5d3Se spune că dragostea este un câmp de luptă, dar în unele cazuri dragostea chiar a provocat războaie şi durere, chiar schimbând cursul istoriei. Oameni simpli, regi şi regine, artişti sau filosofi, toţi şi-au găsit perechea, s-au îndrăgostit nebuneşte; apoi, viaţa lor a luat câte-o turnură neaşteptată şi totul s-a schimbat. Toţi au luptat pentru dragostea lor şi, deşi uneori în moduri nu tocmai fireşti, şi au făcut ca sentimentele lor să devină eterne. Iată opt cupluri care au intrat în istorie, opt poveşti de dragoste diverse, şi, fără îndoială, interesante.

  1. Antoniu şi Cleopatra

41 î.Hr-31 î.Hr, Egipt şi Imperiul Roman

Contrar opiniei populare, formate în urma unor ecranizări şi portretizări recente, regina Cleopatra a Egiptului era o femeie cu o înfăţişare mai degrabă comună. Nu era o frumuseţe răpitoare, cum se spune. Dar avea un şarm aparte, care vrăjea orice bărbat din jurul său. Un exemplu ilustru este Iulius Cezar, cu care s-a iubit până la moartea acestuia, din anul 44 î.Hr.

După moartea lui Cezar, trei bărbaţi şi-au reunit forţele la conducerea Romei: Gaius Octavius (strănepotul lui Cezar, cunoscut apoi drept Augustus Octavian Cezar), Marcus Lepidus, un general de armată şi Marc Antoniu, un general şi un politician roman. Antoniu dorea să realizeze o alianţă cu Egiptul condus de Cleopatra, dar, în final, a găsit a găsit aici mai mult decât o relaţie politică, a găsit o dragoste pasională care avea să-l distrugă şi pe el, şi pacea Imperiului Roman.

Cei doi s-au îndrăgostit la puţin timp după ce s-au întâlnit. O vreme, s-au bucurat de aventura lor sentimentală şi de avantajele politice ce decurgeau din uniunea lor: Cleopatra avea banii, Antoniu avea puterea. Marc Antoniu avea posibilitatea de preveni orice invazie a Egiptului venită din partea Imperiului Roman, iar Cleopatra îi putea finanţa armatele iubitului său. Dar triumviratul de la Roma nu era o alianţă la fel de stabilă – cei trei bărbaţi se luptau constant între ei. Şi din dorinţa de a păstra pacea, Antoniu se căsătorise, anterior, cu sora lui Octavian. Soţia lui Antoniu, precum şi cumnatul său, erau, fără îndoială, lipsiţi de entuziasm în ceea ce priveşte relaţia sa cu Cleopatra, aşa că Octavian a încercat să convingă Senatul roman că regina Egiptului nu este decât o femeie ispititoare şi lacomă, care a făcut din Antoniu o marionetă. După ce Antoniu şi-a declarat intenţia de a divorţa de sora lui Octavian şi de a se căsători cu regina Egiptului, Octavian le-a declarat război celor doi îndrăgostiţi.

Povestea lor s-a încheiat tragic, în 31 î.Hr. în bătălia de la Actium, în vestul Greciei. Flota lui Octavian a înfrânt forţele reunite ale lui Antoniu şi ale Cleopatrei. Cei doi au fugit în Egipt. Aici, într-o ultimă luptă împotriva lui Octavian, Antoniu a primit o ştire falsă cum că iubita sa s-ar fi sinucis. Copleşit de durere, generalul roman s-a înjunghiat cu o sabie în abdomen. Cleopatra încă era în viaţă, dar fusese întemniţată. La auzul veştilor despre moartea lui Antoniu, legenda spune că a primit un şarpe veninos în celulă şi l-ar fi lăsat să o muşte de piept. Detaliile privind moartea sa sunt încă neclare, deşi se fac cercetări de secole.

Povestea de dragoste din Cleopatra şi Antoniu a inspirat numeroase filme, cărţi şi spectacole de teatru. Au murit luptând pentru dragostea lor şi au fost îngropaţi unul lângă celălalt într-un mormânt din Egipt.

  1. Napoleon şi Josefine

1795-1810, Franţa

Joséphine de Beauharnais and Napoleon Bonaparte

Joséphine de Beauharnais and Napoleon Bonaparte

Relaţia lui Napoleon cu Josefine a fost intens dezbătută. Pe de o parte, se susţine că tânărul şi săracul general s-a îndrăgostit nebuneşte de Josefine – o femeie mai în vârstă, mai înţeleaptă şi cu o experienţă mult mai mare în dragoste – şi ea ar fi răspuns la fel sentimentelor lui. Dar alţii afirmă că Josefine, o văduvă cu doi copii, în vârstă de 32 de ani la momentul în care cei doi s-au căsătorit, nu ar fi fost la fel de entuziasmată de această uniune, ci ar fi fost mai degrabă speriată de viitor şi a fost nevoită să accepte cererea în căsătorie.  

În ziua nunţii, Josefine (un nume primit de la Napoleon, căci numele său real era Rose) a primit de la Napoleon faimosul medalion pe care erau încrustate cuvintele „Au destin”. S-a dovedit ca aceste cuvinte să fie prevestitoare.

Napoleon a întârziat câteva ore la ceremonie, spunând că a devenit atât de captivat de campania sa viitoare că a pierdut noţiunea timpului. Apoi, s-a zvonit că atunci când cuplul se afla în camera nupţială, câinele Josefinei (pentru care ea a insistat să doarmă în camera lor) ar fi intervenit şi l-ar fi muşcat pe Napoleon de fluierul piciorului. Două zile mai târziu, el pleca în Italia.

Cât timp era plecat, Napoleon o bombarda pe Josefine cu scrisori de dragoste în care adesea îi cerea să vină la el. Ea îi răspundea rar, şi, în final, a început o aventură cu un locotenent. Când veştile despre relaţia lor au ajuns la urechile lui Napoleon, dinamica relaţiei dintre cei doi soţi s-a schimbat pentru totdeauna. Scrisorile către ea au devenit formale, a început să comită şi el adulter – printre cele mai celebre cuceriri se află Pauline Foures, cunoscută şi drept „Cleopatra lui Napoleon”. „Puterea este amanta mea”, susţinea Napoleon.

Cuplul a rămas sudat numai de speranţa de a da un moştenitor al lui Napoleon, care devenise între timp împărat al Franţei. Dar Josefine nu a rămas niciodată însărcinată, iar în noiembrie 1809 Napoleon a dorit să divorţeze. În ciuda tuturor vicisitudinilor, Napoleon, aflat pe patul de moarte a rostit ultimele cuvinte: „Franţa, armata, conducătorul armatei, Josefine.”

  1. John Lennon şi Yoko Ono

1968-1980, Londra şi New York

BedIn600

În ciuda faptului că i-a spus soţiei sale, Cynthia, că Yoko Ono îl contacta numai pentru bani pentru „porcăriile ei avangardiste”, Lennon a înaintat cerea de divorţ în 1968, pentru ca patru luni mai târziu să se căsătorească cu Yoko. Luna lor de miere este cunoscută pentru faimoasa fotografie „Bed-in for Peace”.

Cuplul a fost renumit pentru spiritul lor activist: cei doi au protestat public împotriva războiului din Vietnam şi au promovat mesaje despre iubire şi toleranţă. Au fost inseparabili, iar asta a cauzat tensiuni şi în cadrul trupei The Beatles – de exemplu, când Ono a fost rănită într-un accident de maşină, el a cerut ca un pat mare să fie instalat în studioul unde trupa înregistra Abbey Road – iar mulţi fani o învinovăţesc pentru destrămarea trupei. Dragostea lor a fost întreruptă brusc, atunci când Lennon a fost asasinat, în 1980.

  1. Henry al VIII-lea şi Anne Boleyn

1533-1536, Anglia

Henry_VIII_and_Anne_Boleyn

Unul dintre cei mai mari crai pe care i-a dat istoria, Henry al VIII-lea este legendar pentru dragostea sa pentru femei. S-a căsătorit cu Catherine of Aragon, văduva fratelui său decedat, în 1509. În ciuda celor şase sarcini pe care le-a avut Catherine, nu a avut decât un singur copil sănătos – pe Mary – iar Henry a început să fie din ce în ce mai nesatisfăcut de această uniune. După o relaţie cu una dintre femeile care se aflau în jurul soţiei sale – Mary Boleyn – Henry şi-a îndreptat atenţia către sora sa, Anne. Era bine văzută la curte, jucăuşă şi copilăroasă, aspecte care nu îl puteau lăsa indiferent nici măcar pe un rege.

La început, ea nu a cedat atenţiilor lui, dar nu a putut spune nu şi atunci când a cerut-o în căsătorie. După ce a divorţat de Catherine – un eveniment obţinut cu greu, care a presupus schimbarea religiei în Anglia de la catolicism la protestantism – Henry s-a căsătorit cu Anne.

Nu a trecut mult timp până ce regele s-a plictisit şi de această căsătorie. Spiritul Annei a început să îl obosească – şi mai presus de toate nu putea accepta faptul că Anne îndrăznea să se certe cu el în public şi le ura făţiş pe toate celelalte amante ale sale. Şi cel mai condamnabil era că îi făcuse tot o fiică, în loc de un mult dorit fiu, după care a avut mai multe pierderi de sarcină. Curând, Henry a înlocuit-o cu o altă curtezană – Jane Seymour. Era începutul sfârşitului pentru Anne. După ce a fost acuzată de adulter, incest şi vrăjitorie, a fost ucisă în Turnul Londrei. Totuşi, unii istorici afirmă că, dintre toate soţiile lui Henry, Anne a fost singura de care regele s-a îndrăgostit cu adevărat.

 

  1. Bonnie şi Clyde

1930-1934, SUABonnieclyde_f

În timpul vieţii lor, povestea lor de dragoste nu a fost considerată la fel de romantică aşa cum se întâmplă azi; şi asta nu e o surpriză. În timpul călătoriilor lor prin sudul şi vestul mijlociu al SUA au fost implicaţi în peste o sută de infracţiuni, inclusiv jafuri armate şi crime. Se spune că cei doi s-au îndrăgostit nebuneşte la prima vedere; mai mult, se crede şi că Bonnie l-a ajutat pe Clyde să comită toate fărădelegile tocmai pentru că era atât de îndrăgostită. Poliţia din Louisiana i-a prins în 1934, şi într-o ambuscadă au fost ucişi.

  1. Abelard şi Heloise

Secolul XII, Franţa

Heloise%20and%20Abelard,%20Eleanor%20Fortescue-Brickdale,%201919.

Heloise era o studentă ambiţioasă al cărei scop era să înţeleagă rostul existenţei umane, aşa că unchiul său, Fulbert, pastor la Notre Dame, i-a cerut ajutorul lui Pierre Abelard, un filosof renumit, cu 20 de ani mai în vârstă decât ea.

În ciuda diferenţei de vârstă, cei doi s-au îndrăgostit şi Heloise a rămas însărcinată curând. Cuplul, temându-se de iminenţa unui scandal, a fugit în Bretania, unde s-au căsătorit într-un efort de a-l împăca pe unchiul furios al Heloisei. Dar asta nu era suficient. În timp ce Heloise se refugiase la o mănăstire, Fulbert le-a ordonat oamenilor săi să îl atace pe Abelard în cel mai umilitor mod posibil – castrarea. Cei doi au scăpat cu viaţă înrolându-se în viaţa bisericească – ea, călugăriţă, el, călugăr. Au fost separaţi ani de zile, dar şi-au scis ocazional. Astăzi, există şapte scrisori, toate pline de căinţă, tristeţe, durere şi furie. Abelard i-a spus Heloisei că nu a iubit-o niciodată, iar ea i-a răspuns lui că nu a vrut niciodată să fie soţia lui.

  1. Shah Jahan şi Mumtaz Mahal

1612-1631, Imperiul Mogul

IMG91a

Dragostea dintre Shah Jahan şi Mumtaz Mahal este cea care a creat faimosul Taj Mahal, unul dintre cele mai cunoscute construcţii din lume.

Când a ajuns pe Tronul Păunului, în 1627, prinţul Khurrum a devenit Shah Jahan sau „Regele Lumii”. Din această postură, şi-a luat două soţii, dar s-a îndrăgostit nebuneşte numai de una. De Arjuman Banu Begum, pe care a numit-o Mumtaz Mahal, adică „Bijuteria Palatului”. Ea era cel mai apropiat consilier şi confident al său, dar şi soţie şi „maşină de făcut copii” – în timpul căsătoriei au avut nu mai puţin de 14 copii.

În timpul naşterii ultimului dintre prunci, Mumtaz a murit. Shah Jahan a fost atât de distrus de durere încât a ordonat ca întreg imperiul să intre într-o perioadă de doi ani de doliu, iar el însuşi s-a retras pentru un an în „purdah” (o practică prin care se retrage şi trăieşte izolat de lume, complet singur). Întors în viaţa publică, Shah Jahan a hotărât construirea unui templu la Taj Mahal, în onoarea soţiei sale. Astăzi, este unul dintre cele mai cunoscute clădiri din lume şi un exemplu prin excelenţă al arhitecturii mogule. A fost construit în 23 de ani, iar aici au fost înmormântaţi atât Shah Jahan, cât şi Mumtaz. În timp, a devenit un simbol al iubirii eterne.

  1. Ines de Castro şi Regele Pedro

1340-1355, Portugalia

historia_011

Prinţul Pedro, moştenitor al tronului în Portugalia, era căsătorit cu domniţa Constansa Manuel de Castela. Chestiuni politice. Dragostea pe care ar fi trebuit să o poarte soţiei era, în schimb, direcţionată către una dintre doamnele ei de curte, Ines de Castro. Cei doi au avut o relaţie nu tocmai ţinută în secret, ceea ce l-a determinat pe Rege, tatăl lui Pedro, să o exileze pe Ines.

Dar distanţa nu avea să îi despartă. Când Constansa a murit la naştere, Pedro a adus-o pe Ines înapoi la palat şi a luat-o de soţie. Scandalizat, regele a ordonat uciderea Inesei, care a fost ucisă prin decapitare chiar în faţa copiilor săi. Când a auzit veştile despre moartea soţiei sale, Pedro a declarat război tatălui său, ducând Portugalia într-un război civil scurt, dar violent şi sângeros.

După moartea regelui, Pedro a răzbunat moartea soţiei sale: i-a căutat pe toţi cei implicaţi în uciderea ei şi le-a scos inimile cu propriile sale mâini. Apoi, a dezgropat corpul Inesei, l-a pus pe tron, lângă el, şi a numit-o regină – un cadavru de doi ani, regină.

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/top-8-cele-mai-mari-povesti-dragoste-istorie

Comments

Share This